http://www.youtube.com/watch?v=B9e_wYnYOhg

Despre mândria de a-ţi călca în picioare slăbiciunile.

Mă trezesc cu deosebită plăcere la 6 dimineaţa, de la o vreme, pentru că ştiu că voi petrece următoarele 10 minute sub duşul rece, după care, fără să mănânc nimic, voi face timp de două ore flotări, tracţiuni, abdomene, voi alerga pe plajă, voi înota şi voi sări în cap de pe stânci. De ce? Pentru că AŞA VREAU!
Apoi voi face încă un duş rece, mă voi îmbrăca şi voi pleca pe jos la muncă.
Au fost zile, prieteni, în care credeam că fac ce vreau, dar de fapt, eram slab şi cedam în faţa slăbiciunii mele. Fumam, beam prea mult, mâncam dulciuri şi maioneză  şi două pâini la miezul nopţii, mă ridicam din pat la orele 14 şi găseam scuze pentru orice. Mă credeam un neînţeles, un nihilist, un liberal, dar de fapt eram o balegă neproductivă.
Ajunsesem să cântăresc 98 de kilograme, să fumez două pachete de ţigări pe zi, să mă îndop cu orice îmi cădea în mână şi să nu mai am nici un pic de respect pentru mine.
Acum am ajuns la 73 de kilograme, nu mai fumez, alerg, înot (am înotat fără oprire 2500 de metri), fac 100 de flotări şi 50 de tracţiuni şase zile pe săptămână. De ce scriu toate lucrurile astea? Nu ca să mă laud, ci ca să vă (re)confirm că te poţi ridica din mocirla nihilismului şi să spui simplu: VREAU!
Ne mai auzim..